Take a step back,fucking look at yourself,you`re human,you`re beautiful,you`re so beautiful.And you can be anything,you can be anything !Don`t hate everyone because someone broke your heart,or because your parents split up,or your best friend betrayed you,your father hit you,the kid down the street called you fat,ugly,stupid,worthless.Don`t concern yourself with things you can`t control,cry when you need to then let go when it`s time.Don`t hang onto painful memories just because you`re afraid to forget,let go of things that are in the past,forget things that aren`t worth remembering.Stop taking things for granted.Live for something,life for yourself.Fall in love,fall out of love.Fall in love,fall out of love.Do this over an over until you know what it really is to love someone.Question things,tell people how you really feel,sleep under the stars,create,imagine,inspire,share something wonderful,meet new people,make someone`s day,follow your dreams,live your life to it`s potential,just life,damn it ! Let go of all of the horibble things in your life and fucking live.And one day,when you`re old,look back with no regrets.

Povestea unei adolescente - Conversatia

Am facut cea mai mare greseala din viata mea : m-am apucat de fumat ! Si pe buna dreptate ca le fumez pe cele mai tari.Din pacate le-am corupt si pe Reka si Johanna.

N-am vrut sa fie asa,sa-si strice si ele plamanii doar pentru ca s-a apucat o proasta de fumat.

Asa bine si frumos am inceput si sa tragem chiulul cam des de la scoala si mai in fiecare zi mergem in centrul vechi al orasului la narghilea sau eventual sa pierdem vremea prin parcuri.

Pe Imre,dragutul de Imre,nu l-am mai vazut de mult.Nici la liceu.

N-a mai coborat in curte,nici macar cu Csada,si ma tot gandesc de o saptamana sa-l sun si sa-mi cer scuze ca am plecat asa,neterminand el ce avea de spus...

Insa si eu am orgoliu,iar daca el tot  continua sa faca pe inabordabilul,imi iau talpasita din aceasta prietenie.

Dar bineinteles ca nu voi face asa,nu pot sa ma joc asa,si as vrea ca nici el sa se joace cu sentimentele mele.Stiu ce ii poate pielea,chiar foarte bine,doar sunt prietena lui de atatia ani de zile,dar oare cu mine cum va fi?Nici nu-mi pot imagina daca se va comporta cu mine altfel decat cu restul fetelor cu care a fost.

Oare chiar se merita sa ma bag intr-un astfel de joc?

[...]

- Astazi mergem la scoala !

- Oh,ce-i cu tine,draga Johanna ?

- A sunat-o mama pe diriga si i-a spus cate absente am !

- Ida,Johanna are dreptate,trebuie sa dam pe la scoala,semestrul se incheie si noi nu avem note.Ce-o sa zica mama ta?

- Mama ? Mama n-are nicio legatura cu mine,ma descurc si singura.

- Eu nu cred ca aici e vorba de mama ta,ci de Imre.Am vazut ce priviri va aruncati!

- Ce priviri?Nu l-am mai vazut de ceva timp,nu mai vrea sa dea ochii cu mine,parca m-a scos din viata lui ! Sunt asa frustrata,nu inteleg de ce face asa !

- Aaa ! Deci din vina lui esti cam posomorata de cateva zile incoace !

- N-as spune ca-i tocmai vina lui,dar..

- Dar cam asa e,ah?

- Mda...

- Pai azi ia-l deoparte si discutati despre asta.

- Poftim?! Ce sa discut cu el? Nu vezi cum face ?Tot eu sa ma duc la el ?!

- Mai lasa si tu din orgoliul ala imens !

- Ce orgoliu imens,Johanna ? Ca nu prea am spre deosebire de voi doua ! Eu mereu am lasat de la mine,mereu,mereu,mereu ! Cat sa mai las?Cat sa mai fiu luata de proasta?

- Dar nu esti luata de proasta..

- Poate nu de voi doua si Csada,dar de Imre da.Serios,chiar n-am chef sa discut despre asta,hai la scoala.

[...]

- Idaaaaaa ! De cand nu te-am mai vazut !

- Si eu ma bucur sa te revad,Csada,ti-am simtit lipsa !

- A,da?D-asta n-ai mai dat pe la scoala?

- Si cu tine acum,lenea e de vina ! Ia spune,Imre e pe aici?

- Imre ? N-a mai venit de cand ti-ai luat tu pauza de scoala.Credeam ca sunteti impreuna sau ceva de genu'..

- Poftim ?! De atunci n-a mai venit? Trebuie sa-l sun imediat !

Am mari emotii,acum ii tastez numarul,oare cum sa incep?Ce sa-i zic?

Suna...

Rrrr

Rrrr

Rrrr

- Da?

- Imre !

- Da,eu sunt.

- Sunt Ida.

- Mda,mi-am dat seama.De ce m-ai sunat ?

- De ce imi vorbesti asa?N-am voie sa vad ce mai face bunul meu prieten?Care n-a mai dat de mult pe la scoala?

- Ca tu ai dat...

- Dar de unde stii tu ?

- Te-am urmarit.

-Poftim ? Ma urmaresti,dar nu ma bagi in seama?Ce inseamna asta,Imre?

- Trebuia cineva sa te supravegheze.

- Dar de ce ai vocea asta?Tocmai te-ai trezit?

- Cam asa ceva...

- Dar e 6 seara !

- Asa ma trezesc de la un timp.

- Pai si atunci cum m-ai urmarit ? 

- Noaptea.Si te veghez mereu cand dormi.

- Aaa ?

Biiiiiiiiiiip.

Si asta a fost sfarsitul conversatiei noastre.Cumva ma urmarea pana acasa si-a izbutit sa urce in camera mea si sa ma priveasca dormind ? Nu mai inteleg nimic !

Povestea unei adolescente - Scos la suprafata

Seara,cand am venit de la liceu cu Imre,am auzit tipete in apropiere de strada mea si i-am spus lui Imre ca-i timpul sa plece acasa si ca-i multumesc ca m-a condus,voiam sa plec,insa m-a strans de mana si m-a luat in brate,s-a uitat in ochii mei verzui si mi-a spus : 

- Ida,stii ca intotdeauna te-am considerata o prietena foarte apropiata.

- Da,stiu,de ce ?

- Nu crezi ca a venit momentul in care sa spunem lucrurilor pe nume ?

- Nu inteleg ce vrei sa spui !

- Chiar nu-ti dai seama ? Crezi ca nu vad ca sentimentul e reciproc ? 

- Imre !

- Da,ce s-a intamplat ?

- Nu mai fi ironic ! Trebuie sa ajung acasa,acum !

- Dar trebuie sa ne si lamurim !

- Nu acum,nu azi ! Intelege,trebuie neaparat sa plec !

Dupa aceea,a plecat nervos,nici - pa,te pup - n-a dat,stiam despre ce vrea sa vorbim,dar mi-era frica,inca nu ma simteam pregatita pentru o relatie cu el,de fapt,cu nimeni,nu dupa trauma suferita din cauza lui Karl.

Am ajuns acasa si-am aflat de unde veneau acele tipete : mama.Il prinsese pe Karl cu o colega de a ei de munca,nici nu m-am oprit s-o salut,am urcat direct in graba scarile,nu voiam sa-i vad moaca pocita a lui Karl.Nici n-am mai mers sa mananc,mi se facuse greata pentru ca l-am auzit pe Karl discutand mai aprins cu mama.

Dintr-o data,am auzit-o pe mama tipand,am avut puterea de a cobora din pat si de a ma duce jos la ei,cand am intrat in sufragerie,l-am vazut pe Karl,practic,calcand-o pe mama in picioare,doar atat a trebuit ca sa sar  in spatele lui si sa-l pun la pamant.

- Nenorocitule ! Ce drept ai tu sa dai in mama mea?

- Obraznico,nimeni nu ma intrerupe din ceea ce fac,o sa te invat ce-i respectul !

- Ar trebui s-am vreun respect fata de tine?Esti cumva tatal meu?

- Nu,dar voi fii sotul tau !

La aceste vorba am ramas cu gura cascata.

- Poftim ? Esti sotul mamei mele !

- Asta nu ma opreste,ai uitat ca sunt mormon si ca sunt primul barbat din viata ta?

- Poftim ?!?!?! Ce i-ai facut fetei mele?Nenorocitule ! O sa putrezesti in inchisoare ! 

- N-as prea crede,am o influenta prea mare asupra legii ca sa intru la inchisoare,stii asta foarte bine.

- Cum ai putut sa-i faci asa ceva?E doar o copila !

- Mama,asta s-a intamplat cu mult timp in urma...

- Cand ?!

- In ziua in care am implinit 9 ani !

[...]

♥

Sa nu ma intrebi,iubitul meu,
In lipsa ta daca mi`e greu,
Sa nu ma`ntrebi daca iubesc,
Sa nu ma`ntrebi daca traiesc,
Sa nu ma`ntrebi daca mi`e dor,
Sa nu ma`ntrebi de vreau sa mor,
Sa nu ma`ntrebi daca mai plang,
Sa nu ma`ntrebi ce am in gand,
Sa nu ma`ntrebi ce`i frumusetea,
Si suferinta si tristetea.
Sa nu ma`ntrebi ce`i fericirea,
Nici daca am cunoscut iubirea,
Sa nu ma`ntrebi daca zambesc,
In jur de pot sa mai privesc,
Sa nu ma`ntrebi daca ma doare,
Nici daca vad pe cer ca`i soare.





Si totusi exista iubire
Si totusi exista blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si ma tem.

 

 

 

Da`le dracu` de sentimente.
Cine simte , pierde...
Cine nu simte, din nou pierde...
Dar cel putin nu plange...

Povestea unei adolescente - Prietenii

In sfarsit nu mai eram tipa cea ciudata de la scoala.In urma traumei mele,nu mi-am putut face prieteni,dar am decis sa trec peste asta,stiind ca nu pot sta o viata intreaga naucita de specimenul de Karl.Trebuia cumva sa ma desprind de acest blestem.

Impreuna cu noii mei prieteni am decis sa mergem in centrul vechi al orasului,sa mai scapam de stresul scolii.Desi n-o cunosc destul de bine pe Johanna,ma simt destul de apropiata de ea,chiar cred ca ii pot incredinta si cel mai aprig si intunecat secret al meu,dar totusi nu o fac.Daca va fugi de mine cand va afla ca am fost violata de tatal meu vitreg?Sau daca o sa ma priveasca cu mila?

Nu suport mila.Nu cea acordata mie.Niciodata nu mi-a placut si nici c-o sa-mi placa vreodata.Prefer sa tac si sa inghit decat asta.

Sunt in aceeasi clasa cu Johanna si cu Reka.Johanna este o fata inalta, subtirica,are parul de un saten deschis,iar culoarea ochilor nu este niciodata stabila,cand verzi,cand albastri,pupila fiind mereu inconjurata de un fel de caprui.Pe Reka o cunosc de cand m-am nascut,ea fiind cea mai buna prietena a mea,dar nici ea nu stie secretul meu....

Ea este cam de inaltimea mea,are parul blond,ochii de un verde superb.Dar si ochii ei sunt schimbatori,iarna albastri,iar in rest verzi.

Gizella este cea mai buna prietena a Johannei,inainte n-o puteam suporta,dar am descoperit pe parcurs ca este o prietena demna de incredere.Din pacate,din cauza unor probleme de familie,a trebuit sa se mute in Rusia.Inca ne este dor de ea,ii simtim lipsa enorm.

Si cum baietii nu lipsesc niciodata,o sa incep sa-mi enumar tovarasii : Csada este bunul meu prieten(un tip inalt,slab,brunet,ochi caprui etc.El e singurul ce stie ce mi s-a intamplat.Si m-a sustinut mereu,nu i-am inspirat mila,nu mi-a aratat ca ii e mila,ceea ce apreciez enorm la el) ; Imre(este ceva mai mult decat un prieten,simt asta,suntem prieteni de mult timp,dar este o atractie oarecare intre noi;e cumva nespicific mogyorosilor,este putintel mai inaltut ca mine,blond si ochi albastri);iar Balazs este colegul nostru de clasa(un tip maruntel,foarte amuzant,ochi verzi si parul saten inchis).

 Acestia sunt prietenii mei buni,care ma scot din orice stare proasta fara sa observe ca as avea nevoie de sprijin,fara sa stie cu adevarat ce am.

Povestea unei adolescente - Totul a inceput cu ...

      

Ziua in care m-am nascut.

      O zi de vara,absolut incantatoare.M-am nascut intr-un oras din provincie,in orasul natal al mamei.Cea care a ajutat-o pe mama sa ma aduca pe lume a fost sora bunicii mele,Erika.Toata lumea era bucuroasa ca eram fata,mama n-a fost la ecografie sa vada ce sunt,voia sa fie o surpriza atat pentru ea,cat si pentru toata lumea.

      

Chiar a fost o mare surpriza,bunicul deja incepuse sa sune tot neamul sa strige de bucurie ca are o nepoata ! Singura fata.Toti ceilalti erau baieti.Insa nu avea de unde sa stie ce viitor va avea nepoata lui,plin de amaraciune. S-a dat vestea si in oras de fata Krisztinei numita Ida,adica eu.Viata a decurs bine,pana cand tatal meu a murit.Aveam doar cinci ani,nici nu stiam ce s-a intamplat,mama imi zicea ca a plecat intr-un loc mai bun,eu nu stiam semnificatia acestor cuvinte,dar nici nu voiam sa aflu.

Patru ani au trecut destul de greu pentru mama,timp in care si-a refacut viata.Avea un nou sot,Karl,de provenienta rusa.Nu-mi placeau rusii deloc,nu-mi inspira incredere.In ziua in care am implinit noua ani,stateam in camera mea,asteptand-o pe mama cu cadoul meu,eram atat de incantata,dar imi era si frica in acelasi timp,nu voiam sa ies din camera mea cand nu era mama acasa.Karl era in permanenta,iar asta nu-mi placea.Incerca mereu sa intre la mine in camera cu pretextul de a-mi da bomboane,dar aveam grija sa incui usa sa nu am parte de astfel de surprize.Numai ca,tocmai de ziua mea,am lasat usa descuiata,iar Karl a intrat furios,c-o falca in cer si una-n pamant,scuipand injuraturi de colo-colo.

Am ramas nemiscata in patul meu,il urmaream cu privirea ca nu cumva sa faca ceva ce nu trebuia.Dar....Ma apucase de umeri si ma ridicase,mi-a spus sa stau linistita ca nu avea sa-mi faca rau,dar mi-a rupt hainele de pe mine si..A inceput sa faca ceva necurat,m-a violat ! Dupa ce si-a terminat treaba,a plecat din camera mea ducandu-se in a lui ca s-o astepte pe mama,dar inainte de a pleca,mi-a spus "Frumos cadoul de ziua ta,nu?".

Acesta a fost cel mai oribil cadou pe care l-am primit vreodata.Mamei n-am putut sa-i zic absolut nimic,nu-mi puneam bazele in ea,stiam ca n-o sa ma creada si ca o sa-mi faca si mai mult rau Karl dupa ce ii spunea mama ce "aberatii" puteam sa zic.

Asa ca am asteptat pana la saisprezece ani,ani ce au trecut extrem de greu,dar nu uitam sa incui usa,insa cand imi faceam curaj sa ma duc in bucatarie cand mama nu era acasa,imi primeam si o anumita portie de bataie pentru ca nu voiam sa intretin vreo relatie cu el.Ce puteam face?Sa sun la politie?Ce putea sa-i faca politia?Mama stia ca nu-l suport pe Karl,iar Karl putea improviza dovezi impotriva mea.Neputincioasa.