Ziua in care m-am nascut.
O zi de vara,absolut incantatoare.M-am nascut intr-un oras din provincie,in orasul natal al mamei.Cea care a ajutat-o pe mama sa ma aduca pe lume a fost sora bunicii mele,Erika.Toata lumea era bucuroasa ca eram fata,mama n-a fost la ecografie sa vada ce sunt,voia sa fie o surpriza atat pentru ea,cat si pentru toata lumea.
Chiar a fost o mare surpriza,bunicul deja incepuse sa sune tot neamul sa strige de bucurie ca are o nepoata ! Singura fata.Toti ceilalti erau baieti.Insa nu avea de unde sa stie ce viitor va avea nepoata lui,plin de amaraciune. S-a dat vestea si in oras de fata Krisztinei numita Ida,adica eu.Viata a decurs bine,pana cand tatal meu a murit.Aveam doar cinci ani,nici nu stiam ce s-a intamplat,mama imi zicea ca a plecat intr-un loc mai bun,eu nu stiam semnificatia acestor cuvinte,dar nici nu voiam sa aflu.
Patru ani au trecut destul de greu pentru mama,timp in care si-a refacut viata.Avea un nou sot,Karl,de provenienta rusa.Nu-mi placeau rusii deloc,nu-mi inspira incredere.In ziua in care am implinit noua ani,stateam in camera mea,asteptand-o pe mama cu cadoul meu,eram atat de incantata,dar imi era si frica in acelasi timp,nu voiam sa ies din camera mea cand nu era mama acasa.Karl era in permanenta,iar asta nu-mi placea.Incerca mereu sa intre la mine in camera cu pretextul de a-mi da bomboane,dar aveam grija sa incui usa sa nu am parte de astfel de surprize.Numai ca,tocmai de ziua mea,am lasat usa descuiata,iar Karl a intrat furios,c-o falca in cer si una-n pamant,scuipand injuraturi de colo-colo.
Am ramas nemiscata in patul meu,il urmaream cu privirea ca nu cumva sa faca ceva ce nu trebuia.Dar....Ma apucase de umeri si ma ridicase,mi-a spus sa stau linistita ca nu avea sa-mi faca rau,dar mi-a rupt hainele de pe mine si..A inceput sa faca ceva necurat,m-a violat ! Dupa ce si-a terminat treaba,a plecat din camera mea ducandu-se in a lui ca s-o astepte pe mama,dar inainte de a pleca,mi-a spus "Frumos cadoul de ziua ta,nu?".
Acesta a fost cel mai oribil cadou pe care l-am primit vreodata.Mamei n-am putut sa-i zic absolut nimic,nu-mi puneam bazele in ea,stiam ca n-o sa ma creada si ca o sa-mi faca si mai mult rau Karl dupa ce ii spunea mama ce "aberatii" puteam sa zic.
Asa ca am asteptat pana la saisprezece ani,ani ce au trecut extrem de greu,dar nu uitam sa incui usa,insa cand imi faceam curaj sa ma duc in bucatarie cand mama nu era acasa,imi primeam si o anumita portie de bataie pentru ca nu voiam sa intretin vreo relatie cu el.Ce puteam face?Sa sun la politie?Ce putea sa-i faca politia?Mama stia ca nu-l suport pe Karl,iar Karl putea improviza dovezi impotriva mea.Neputincioasa.
ce nenorocit e Karl ! sa arda in focurile iadului !
RăspundețiȘtergereSa ardaa ! :))
RăspundețiȘtergere